Cand esti femeie, tragi de fiare cot la cot cu malacii din sala.... si te trezesti malaca si tu
Articolul de azi are un titlu ce trebuie luat ca un pamflet si tratat ca atare, asta pentru ca va voi prezenta in randurile ce urmeaza experienta mea cu fiarele de acum 10 ani, cand am reusit performanta sa prind alura... nu de barbat, cum multe ar crede, ci de dulap biped si mobil :)
Se intampla in vara lui 2007 cand, studenta fiind in ultimul an la Viena, am decis sa ma las de fumat, deoarece se scumpisera tigarile, care acolo costau 5 Euro pachetul la vremea respectiva. Si dupa ce ca se gaseau numai mahoarce oribile total diferite fata de tigarile de la noi, mai costau si 5 Euuuroooo. Carpati fara filtru era lux... Acasa veneam rar, granite nu mai erau ca sa mai refac stocurile in vama, asa ca la un calcul scurt am zis ca decat sa fumez mai bine...imi cumpar pantofi. Asa ca m-am lasat de fumat si in loc de pantofi am inceput sa imi iau biscuiti si caramele din alea bune cu gust de tofee...si inghetata nu mai zic, caci in drum spre casa treceam pe Mariahilf unde erau 3 gelaterii bomba (2 Paolo Bortolotti si una bucata Zanoni, "veata mea") si de la una la alta topeam rapid 5 cupe minim.... Si in 3 luni am adunat ceva, vreo 15 kile. Cand m-am trezit si am vazut ca e groasa rau treaba am zis punct si de la capat, ma inchid in sala pana imi revin. Am inceput acolo antrenamentele si am continuat in Brasov peste vara la sala mea de suflet din Racadau. Venisem pentru o scurta vacanta acasa prin august si aici am ramas de atunci.
Toate bune si frumoase, la sala respectiva ma remarca un instructor, imi spune ca trebuie sa imi schimb tactica deoarece nu ma antrenez corect si stie el cum sa ma ajute. Decid asadar sa colaborez cu el. Eram singura femeie din sala intre toti barbatii, dar eu una nu aveam nicio problema cu asta deoarece imi placea foarte mult sa ma antrenez la "fiare" si eram mereu prinsa de fiecare antrenament de nu vedeam nimic in jur. Intr-o zi in vestiar ma abordeaza o tipa si imi spune: "fata ai innebunit, tu tragi de fiare cu aia?" Cu aia care, ii raspund eu mirata; trag de fiare cand ma cheama instructorul si cand pot sa ajung. "Cum fata, nu stii cine-s aia? juma' de sala e plina de interlopi, fata te iau astia pe sus." Zic faina treaba, tocmai ce i-am spus unuia ca trage ca o.....femeie cu gantere de 5 la umeri, cand pana si eu faceam cu 7.5 ... De luat pe sus nu se punea problema pentru ca incepeam sa ma fac mare.
Ce definire...ce low carb...ce dieta... Antrenorul meu imi dacea ca la hotii de cai...greutati cat cuprinde, tot mai mult, fix la fel cu interlopii care se antrenau tot cu el. Si daca nu mi-a zis nimic legat de ce sa mananc, m-am inchis in frigider ca ma lua cate o foame dupa sala mai ceva ca in sevraj. Azi asa maine asa, m-am asigurat ca nu-s pe targetul interlopilor, caci aceia preferau silfidele trase prin inel, iar eu deveneam pe zi ce trece...dulapior.
Vazandu-ma cum ma transform, o prietena care era instructor de aerobic m-a luat de-o parte si mi-a zis ca trebuie sa uit de fiare si sa ma mut la cardio ca nu se mai poate. Cata vreau sa ma fac domne? Eu uram clasele de aerobic. Mi se pareau ultra plictisitoare; sa faci tone de repetari cu gantere de 0.5...maxim 1 kil...doar asa era trendul atunci. Stilul Jane Fonda inca era in floare. Dar m-am apucat de cardio, iar povestea mea cu cardio o sa o expun separat, deoarece este o alta poveste, demna de impartasit evident.
Morala povestii mele este ca uitandu-ma in urma, am realizat care au fost greselile mele pe care vreau sa le subliniez si sa va indrum spre a nu le repeta si voi la randul vostru.
In primul rand, daca nu mancam ce trebuie, cat trebuie si cand trebuie in functie de antrenament, nu avem cum SA VEDEM FIZIC rezultate. Dieta e baza oricarui program de remodelare corporala. Mie nu mi-a zis nimeni nimic, auzeam doar "baga ca poti"...dar cred ca era pentru colegii de antrenament mai de graba.
In al doilea rand, noi femeile putem "trage" cot la cot cu barbatii fara niciun fel de problema, doar ca trebuie sa avem in vedere cateva aspecte: numarul de repetari, greutatea pe care o alegem, pauzele intre serii si numarul total de exercitii pe care il facem pentru o grupa musculara la un antrenament. Genuflexiunea e la fel pentru amandoi, dar ceea ce conteaza sunt aspectele mentionate mai inainte. Majoritatea barbatilor se axeaza pe hipertrofie, sa-si creasca muschii mai exact, iar noi femeile vrem de regula cu totul altceva. De aceea apar diferentele de abordare a antrenamentului. Acum stiu ca pot sa slabesc foarte bine si foarte usor fara pic de cardio, doar din antrenament cu greutati, controland in primul rand alimentatia. Voi explica intr-un articol viitor cum am reusit eu acest lucru, cand am avut o problema de coloana iar doctorul mi-a interzis orice forma de cardio o perioada.
In concluzie, antrenamentul cu greutati in cazul femeilor este prioritar, dupa dieta, in obtinerea fizicului dorit, in accelerarea metabolismului, reglarea hormonala, reducerea stresului, scaderea riscului de aparitie a osteoporozei, scaderea glicemiei si a riscurilor aparitiei diabetului, imbunatatirea capacitatilor motrice si a andurantei, imbunatatirea functiilor cardiovasculare, corectia posturala si a echilibrului motric etc. Mie imi place sa spun mereu clientilor mei faptul ca esteticul vine la urma ca beneficiu, ca o cireasa de pe tort in urma nenumaratelor beneficii care nu se vad, ci se simt.
Eu iubesc la propriu antrenamentele cu greutati deoarece mereu imi testeaza limitele, mereu pot sa adaug ceva in plus, sa testez o tehnica noua si sa progresez si niciodata nu ma plictisesc. Atunci cand ai un antrenament bine pus la punct, nu ai timp sa te plictisesti. Aud mereu fete in vestiar care imi spun ca la aparate e plictisitor...si eu ma gandesc cand a trecut ora la antrenamentul trecut, caci nici nu am simtit. Nu apuci sa te plictisesti cand nu o lalai cand colo si cand colo, si mai te uiti un pic pe geam sa vezi care a mai parcat in fata, si la aia ce iegari are, si la ala ce pompat e...si mai povestesti cu careva care te tine uuuuunnnn sfeeeeert de oraaaaa din timpul tau pretios.
Asa ca, pentru toate cititoarele povestilor mele, nu va temeti de fiare (in cazul de fata doar va ajuta) si concentrati-va pe ceea ce faceti 100%. Fiti acolo, total implicate in antrenamentul vostru! Spor :)
