#KANGOOLOVE Sau mai exact de ce iubesc eu kangoo
Kangoo pink party, mai 2010, sala de la Duplex.
Zilele trecute povesteam cu o colega foarte draga mie de la noi de la sala despre kangoo si despre cum era pe vremuri. Trebuie sa recunosc ca la ea am vazut prima data ghetele saltarete, deoarece ea a fost prima in Brasov care a colaborat cu Kinga (pentru cine nu stie cine e Kinga, este cea care a adus kangoo in Romania acum 10 ani). Se intampla acum 8 ani la sala din cartierul Racadau unde eu ma pregateam sa devin instructor de aerobic. Tin minte si acum ziua cand am vazut o clienta incaltata cu ghetele si mi s-au parut oribile, am zis ca eu nu pun asa ceva in picioare veac pururi.
Nu trece mult timp, si o prietena imi da un voucher pe care il castigase si cu care aveam acces la o clasa de kangoo la una din salile din oras. Culmea era ca prietena mea nu avea nicio treaba cu sportul in general, dar incercase totusi ghetele, din curiozitate sa vada cat de repede isi va rupe gatul. Evident a dus lupte grele de convingere, a trebuit sa punem un pariu si sa pierd ca sa merg. Dar cand stelele comploteaza, nu poti sa faci nimic :). M-am dus, ca doar trebuia sa imi tin promisiunea.
Eu imi doream sa tin clase de step coregrafic, de care eram maxim de innebunita si nici prin cap nu imi trecea ca poate sa imi placa si altceva. Instructorul de step de la care invatam avea o carisma de neegalat, si brazilian fiind, avea dansul in sange. Atat el cat si sotia lui erau mentorii mei la vremea respectiva si urma sa le tin locul la sala deoarece ei se mutau la capitala definitiv.
Ajung eu intr-un final la sala de la Duplex, care era un studio micut, roz si foarte primitor, dupa cum se vede in poza de cover :) M-a intampinat o domnisoara foarte draguta care mi-a dat toate detaliile despre cum se folosesc ghetele si apoi a urmat o ora....la finalul careia am zis ca nu mai vreau sa mai dau ghetele jos. Atat de mult mi-a placut atmosfera, coregrafia, energia instructoarei, incat am renuntat total la ce incepusem in celalalt loc si am zis ca eu toata viata o sa fac doar kangoo :)
Asa am inceput eu sa merg la kangoo zilnic. Erau zile cand stateam si doua ore consecutive (lucru pe care acum nu il recomand :)) dar era mult prea fain. Se crease o echipa foarte faina de fete, ca sa nu mai spun ca era bataie pe locurile din fata. Toate bune si frumoase, pana cand intr-o zi cand ma suna instructoarea, care era si proprietara salii, si imi spune:
-(EA): ce faci diseara?
-eu: cum ce fac, vin la kangoo evident.
-(EA) nu ca vii la kangoo. La 8 ai ora.
-eu: te-ai tampit?
-(EA): LA 8 AI ORA! si inchide telefonul.
Faaaaiiinnnn zic....as trage o dusca sa prind curaj, dar cum sa sar cu dusca in creieri....nu cazuse nimeni de pe ghete din cate stiam, si parca totusi nu voiam sa fiu eu prima :) Nici la bac nu am avut asa emotii, de parca ma duceam la taiere, nu altceva. Dar a trecut si prima mea ora, dupa care au urmat altele si altele, si drumuri la Bucuresti unde faceam cursurile de instructor international. Se tineau la Kangoo Club Romania, undeva prin Pantelimon si Kinga ne tortura la propriu, saream cate 5 ore pe zi si ne dadea cate o banana si migdale sa nu ne varsam ficatii :)) Nu de alta dar o data a avut proasta inspiratie sa ne duca in pauza de pranz la un restaurant turcesc...sau indian ce era.. din zona...si cine murea dupa....cand trebuia sa sarim evident, imediat dupa masa.
Au fost niste momente de neuitat, in care am cunoscut o gramada de oameni minunati, instructori din alte orase, s-au legat prietenii, mergeam unii la altii la evenimente, ne faceam party-uri surpriza la zilele de nastere ale fiecaruia. La vremea aceea nu oricine avea diploma de instructor international, si trebuia sa fii bun ca sa o obtii...lucruri care s-au pierdut intre timp din pacate.
Sala de la Duplex devenea tot mai neincapatoare deoarece "tot orasul" venea la kangoo si era tare fain. Era o comunitate de fete de toate varstele si de toate categoriile, iar noi eram trei blonde instructoare : Andi, Iza si cu mine.
In 2011 instructoarea care avea sala si care devenise o prietena apropiata, urma sa plece din tara definitiv si mi-a propus sa preiau eu sala...cu totul, fapt ce s-a si intamplat. Nu imi venea nici mie sa cred unde ajunsesem cu acest sport si cat de tare putea sa imi placa ceea ce faceam. A urmat un an in care aveam sa cunosc alte persoane noi, pasionate de sport si alaturi de care am dus mai departe ceea ce Andi construise.
Poza este din 2011, de la Kangoo Jumps Summer Marathon care a avut loc la Tess (merci Dede si echipei pt tot sprijinul :)) si la care echipa Brasovului a avut o coregrafie cu tematica braziliana.
Toate bune si frumoase, pana cand am ajuns sa am 4 sau 5 ore de kangoo pe zi deoarece ramasesem singura. Colegele de topaiala plecasera din Brasov si am ramas cu toate orele singura singurica. Evident ca nu mi-a fost usor si ca am facut o mega mare prostie sarind atata, iar acest lucru s-a resimtit. M-am trezit cu analizele praf, ficat marit, vitamine minerale pe minus bine de tot, oboseala cronica si stare generala foaaaarte proasta, moment in care am spus stop. A fost un moment foarte greu pentru mine deoarece aveam sa renunt la ceea ce iubeam atat de mult, dar sanatatea mea era o prioritate. Asa ca am dat sala mai departe, continuand totusi cu cateva ore pe saptamana, pana in momentul in care am avut o mica problema la spate.
Multa lume se intreba cum de tocmai eu am probleme, in conditiile in care sustineam sus si tare cat de bun e kangoo. Da, cand faci maxim 5 ore pe saptamana e ok, dar nu 22 de ore pe saptamana. Dar pana nu am "dat cu capul" nu m-am lasat. Au urmat 2 ani de stat pe tusa si de "reparatii" in urma carora mi-am revenit total.
Fitness Fiesta 5 (2014), Balaton Siofok, Ungaria
Nu mi-am propus sa reiau orele, ma gandeam ca nu o sa mai am inspiratie...pana intr-o zi in toamna lui 2016 cand Kinga a avut un eveniment la sala la care predau acum, si la care am mers ca simplu participant, deoarece imi era dor din toata inima de tot ce a fost kangoo odata.
Si iarasi s-au aliniat planetele pentru mine, deoarece m-am trezit cu Kinga care m-a luat "pe sus" si mi-a zis ca eu trebuie sa ma reapuc sa tin ore si nu sta la alte discutii. Cireasa de pe tort a fost faptul ca revedeam foste cliente, care mi-au spus ca s-au indragostit de kangoo datorita mie si ca trebuie sa fac cumva sa tin macar cateva ore de dragul vremurilor de altadata.
Am stat eu asa pe ganduri si am zis ca este un semn cu siguranta si nu pot sa dau cu piciorul. ...Si am revenit. Kangoo e mult prea fain si nu pot sa renunt. Ceea ce ma motiveaza si imi da putere este energia care se creeaza la clase. Ma incarca, imi da libertate de creatie, caci fetele stiu foarte bine ca atunci cand ma apuca "crosetatul", nu ma mai opreste decat colegul care are clasa dupa mine. (iarta-ma Alex daca citesti :) )
La baza, kangoo e o activitate cardio, adica arde calorii, multe ce-i drept in functie de cum sare fiecare, dar doar cat tine ora. Dupa ce se termina...la revedere, motiv pentru care mereu le spun fetelor care vin la clase ca e important sa combine si sa alterneze tipurile de clase la care participa, pentru obtinerea efectelor maxime. Dar, trecand peste asta, kangoo inseamna oameni frumosi, inseamna zambete, inseamna distractie, pasiune, prietenii si cunostinte noi, inseamna ora aia pentru tine, in care uiti de servici, casa, credit, copii, soacra, teme, examene, divort, amanta, vecini nebuni, catel purcel...si orice altceva ce da batai de cap. La kangoo nu suntem triste in primul rand, caci nu incepem ora niciodata fara sa nu le amintesc fetelor ca eu NU VREAU FETZE SUPARATE LA ORA MEA! :)
Povestea continua si azi si sper sa tina mult si bine de acum incolo, deoarece kangoo nu e doar un sport, kangoo face parte din stilul de viata al oricarei persoane care il practica si care are grija de ea, de cum arata si de cum se simte in pielea ei indiferent de varsta.
Kangoo pentru mine inseamna "memories for a lifetime".
